Home > chestii > Cum am ajuns să urăsc mersul cu trenul….

Cum am ajuns să urăsc mersul cu trenul….


Şi iată-mă şi la primul post(probabil şi ultimul)…..

Acţiunea începe pe data de 24 iulie 2010.Am vorbit mai multe persoane să mergem la mare(la Costineşti,că de altă parte  nu aveam bani).Totul bine si frumos,până seara pe la ora 22:00 când s-a pus o furtună,dar ce furtună,cu tunete,fulgere,vijelii(cum ar spune unii,tot tacâmul). La ora 00:09 aveam tren din Strehaia hc(rapidul 992 Timişoara-Mangalia) si trebuia să ajungem acolo cu maşina.Nu drumul în sine era complicat,complicată era chestia cu bagajele,urcă-le in maşină pe ploaie,dă-le jos pe ploaie(inţelegeţi voi).Până la urma am plecat la Strehaia,am ajuns la timp,dar surpriză….nu era curent in gară .În sala de aşteptare nu puteai să mergi din cauza unor boschetari care işi marcasera teritoriul cu mirosul lor specific.Se face ora 00:09….apoi 00:20 şi trenul nu mai vine.Prin întuneric un nene îşi face curaj şi intră să o intrebe pe duduia de la bilete cât are trenul întârziere….surpriză,tipa habar nu avea când o să vină trenul şi dacă o sa vină trenul(aşa-i în Romînia)…Şi marea aşteptare abia acum începea.Pot sa spun că incă de mic am visat să stau intr-o gara mizeră,fără curent,pe furtună si mai ales într-o zona in care locuiesc foarte mulţi ţigani(Strehaia).Pe întunericul ăla,nenea de care ziceam mai devreme s-a autointitulat liderul grupului(să nu credeţi acum că era un lider ca ăia din Lost)….şi începe el să dea nu ştiu ce telefoane pe nu ştiu unde,să afle nimic.La ora 01:00 vine un tren….toată lumea fericită işi aduna bagajele şi înaintează spre peron(prin ploaie şi prin întuneric,nu-mi amintesc sa fi căzut careva prin apă).Ajunge trenul, şi surpriză,era un tren care venea tot de la Timişoara,dar cu o întârziere de 6 ore(în momentul ăla au început înjurăturile).Ne-am făcut loc prin apă şi ne-am întors la locurile noastre.Între timp,”liderul” a aflat că din cauza furtunii s-au rupt nişte pomi pe nu ştiu unde şi au căzut peste şinele de tren şi peste firele de înalta tensiune care alimentează locomotiva.Ştiind cum se intervine în România,am crezut că o să  stăm in gara aia nenorocită incă 2 zile,dar nu a fost aşa.La ora două vine trenul(toată lumea fericită….până când am aflat că este alt tren întârziat de la Timişoara).Ne-am reocupat locurile şi am continuat aşteptarea(între timp a venit si curentul în gară şi am putut în sfârşit să ne vedem ”liderul” la faţă..era un om mărunt,probabil miner din zonă)…După trei ore de aşteptare,când nu ne mai simţeam mâinile şi picioarele de frig,apare si trenul nostru.Ne-am chinuit puţin până să urcăm(aşa este peronul,la 3 metri de scara trenului),dar într-un final am reuşit.Cu greu am ajuns la locurile noastre,ne-am stivuit bagajele pe unde am avut loc şi probabil am adormit.Pe drum am avut nenumărate opriri(trenul nostru fiind întârziat,a trebuit să le aştepte pe toate celelalte),dar măcar eram în tren,nu în ploaie şi frig.Toate bune şi frumoase până pe pod la Cernavodă,când trenul se opreşte brusc.Pe lânga noi trec un marfar şi un alt tren de persoane….ce să fie oare…s-a stricat locomotiva(asta ne mai trebuia)….am aşteptat o oră şi jumătate până au trimis o altă locomotivă şi am plecat din nou la drum…..şi uite aşa am ajuns in Costineşti cu 5 ore întârziere.

PS:Dacă ajungeţi în Costineşti să nu vă cazaţi la casa Dobrin.

Advertisements
Categories: chestii
  1. Anda
    22 September 2010 at 17:13

    Ataaaaaaat! :))
    Pe tine nu te vazusem cu blog.
    Ma asteptam sa scrii ceva despre comunisti. I was wrong. Da’ timp ai. Blogarule. 😀

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: